Lacul Rosu - Cheile Bicazului!

Lacul Rosu - Cheile Bicazului!

Ne apropiem de aceasta zona minunata dinspre Gheorgheni, o zona muntoasa ceea ce ni se infatiseaza prin frumusetile sale unice: pasuni verzi, parauri repezi, bradeturi uriase, serpentine care ne ofera privelisti splendide. Omul e cuprins de dorul de a se opri dupa fiecare 100 de metri, sa priveasca plaiurile si sa faca fotografii. Ajungand la o inaltime de 1257 m pe Pongracz-teto, omul nu mai rezista, se opreste pentru cateva poze. Uitandu-ne in jur, ne delectam de varfurile acoperite de paduri, iar intorcandu-ne privirea spre sud-vest observam cadrul complet oferit de Muntii Giurgeului. E greu de despartit de aceste plaiuri, pornind insa spre Valea Hasmasului, ajungem repede la o frumusete naturala unica, situata la 983 m inaltime, adica la Lacul Rosu. Acest lac s-a nascut din nimic intr-o noapte furtunoasa in anul 1837. Solul umed al acestui loc ucigator s-a desprins si coborand in vale a taiat drumul paraului. Datorita acestei baricade s-a format lacul, acest element rar intalnit in natura. In jurul lacului s-au nascut mai multe legende si mituri, acestea fiind justificate de ramasitele carbonizate ale unor trunchi de copaci. Privelistea ne copleseste prin varfurile care inconjoara lacul. Apa lacului capata uneori nuante rosiatice sugerand senzatii si efecte inspaimantatoare. Cauza acestui proces se gaseste la lacul Veresko care, in timpul ploilor abundente, dizolva continutul de ocru de fier al intregii zone contribuind astfel la colorarea apei. O alta varinta de legenda sustine ca, la nasterea lacului, niste pastori au cazut victime pamantului si sangele lor se iveste in apa lacului. Se observa ca aceasta zona a devenit o zona turistica fiind aproape si Cheile Bicazului. Pot fi organizate programe de mai multe zile, curse, urcari pe stanci, plimbari. In cazul in care petrecem doar cateva ore in zona Lacului Rosu, merita sa inchiriem niste barci pentru a parcurge printre ramasitele copacilor o parte a lacului. Pot sa garantez ca timpul petrecut astfel va ramane intotdeauna printre amintirile de neuitat. Tihna, frumusete, atmosfera misterioasa, provocari, rate care inota pasnic langa noi, stanci coplesitoare, aer crsitalin si proaspat. Suna bine, nu-i asa? Cine are mai mult timp, neaparat sa faca o plimbare la stanca Cohard-Mic (se observa indicatorul dreptunghiul albastru, traseul dureaza cam o ora si jumatate dus-intors), de unde ni se ofera o priveliste minunata la Lacul Rosu, precum si la ceilalti munti din jur. Cheile Bicazului, Lacul Rosu si zona sunt considerate de anul 1996 parc national. Se gasesc aici plantele rare cum ar fi floare-de-colt, tisa.

In jurul lacului se afla o poteca bine ingrijita si marcata. In cadrul unei drumetii placute puteti sa descoperiti frumusetea naturala unica a Lacului Rosu.

Cheile Bicazului

Dupa vizitarea Lacului Rosu ne putem continua drumul plimbandu-ne pe malul paraului Bicaz ajungand la un loc unic din toata Europa, adica la cheile Bicazului. Valea formata printre stanci de calcar va fi greu de uitat pentru oricine. Stanci verticale si de inaltimi apasatoare, parauri de munte, cascade mai mari si mai mici si pestere sunt cele cale alcatuiesc curiozitatile Cheilor, ceea ce pot fi traite numai pe loc. Inaintand spre Cheile Bicazului, in partea stanga a drumului suntem insositi de stancile Tunderkert, apoi ni se iveste o stanca monumentala cu o cruce uriasa pe varf. Aceasta poarta numele de Oltarko, a carei inaltime de 1156 m a fost cucerit pentru prima data in 1935 de alpinisti ardeleni. Continuand drumul intalnim si alte frumuseti. Valea devine din ce in ce mai stramt. Pe ambele parti vedem pereti verticali de stanci de 200-300 m, la poalele acestora facandu-si loc paraul grabit, Bicazul. Aici aproape de fiecare data se poate zari cate un om urcand pe stanci, aceasta zona este totodata si paradisul celor carora le place acest sport. Gresim daca credem ca senzatiile se termina aici. Acestea ajung la culme acolo unde ajungem podul paraului Bicaz si paraul Bicazul-Mic revarsa in cel mare. Am ajuns la locul numit POARTA IADULUI, numit si GATUL IADULUI. Suntem coplesiti de gandul si de ideea fortei dumnezeiesti care a creat aceasta minune. La ora de geografie toate cele auzite despre acest loc mi s-au parut cam indepartate, n-as fi crezut ca in realitate sunt chiar atat de dramatice si pentru care in limba maghiara exista o denumire atat de potrivita. Uneori avem senzatia ca stancile care ne insotesc se surpa. Sute de parauri mici tasnesc din stanci de parca muntii ar presa propriile lor zeama, formeaza apoi sute de cascade si ajung in paraul Bicazului. Paraul umflat capata uneori dimensiunea unui fluviu, iar din cauza locului stramt intre stanci acesta se comporta ca niste fiare salbatice. Inainteaza cu o forta elementara printre stanci, produce un vuiet de abia se aud glasurile omenesti. Am putea povesti ore intregi despre cele sesizate si traite in acest spatiu coplesitor, insa prea mici sunt sansele de a reda ideile piticului acesta trezindu-se odata pe pamantul uriasilor. Dupa un timp plaiul se imblanzeste pe neobservate, iar ajungand la punctul de revarsare a paraului Tikos in Bicaz, ne gasim la granita dintre Transilvania si Moldova.

Legenda Lacului Rosu

Traia in zona o fata deosebit de frumoasa, cu plete lungi si ochi gri-verzui. Faptura zvelta se numea Fazekas Eszter. Odata la un targ din Gheorgheni Eszter s-a indragostit de un voinic flacau secuiesc. Flacaul insa a fost chemat la armata, astfel nu au putut sa faca nunta. Degeaba isi astepta Eszter alesul inimii. Intr-o zi un bandit a zarit-o pe Eszter si imediat s-a indragostit de fata. Brusc a apucat-o pe fata si a rapit-o. Nu s-a oprit pana n-a ajuns la pestera ascunsa in stancile Cohard-Mic. Ii oferea fetei comori, insa aceasta tot pe iubitul sau il astepta. Banditul nu reusea nicicum s-o convinga pe fata. Neavand alt ajutor, Eszter s-a rugat muntilor. Natura a raspuns cu un vifor crud, stancile s-au cutremurat si au aparut ploi abundente. Muntile au inceput sa coboare cazand victima tot ce li se gasea in cale, astfel si Eszter si banditul. Astfel s-a nascut Lacul Rosu, in care se poate zari si astazi ochii gri-verzui ai lui Eszter.

Traseu recomandat:
Odorheiu Secuiesc – Gheorgheni – Lacul Rosu – Cheile Bicazului; circa 90 de km

Va dorescc o excursie placuta! Cu stima Nagy Arpad